Loading
ro ru en




Radio Moldova
Loading
20 Iunie 2018 | 15:30
Alina Chiriac-Ivaşcu: Dacă reuşeşti să captezi atenţia ascultătorului, să se oprească la gândul pe care îl spui, este cea mai mare realizare
Înainte de a veni la Radio Moldova a ascultat postul naţional de radio o vară întreagă, de dimineaţă până seara, pentru a înţelege cât se poate mai bine meseria de jurnalist. Îşi dorea să guste din această meserie, să se perfecţioneze la microfon, iar după asta să treacă podul, la Moldova 1. Dar n-a fost să fie, pentru că radioul a cucerit-o din prima. Aşa se face că de 23 de ani, Alina Chiriac-Ivaşcu, protagonista acestui interviu, nu s-a mai despărţit de Radio Moldova. Chiar şi peste ani spune că nu s-a debarasat de emoţiile la microfon, iar asta pentru că, în opinia ei, că cel mai frumos lucru este atunci când te implici emoţional în ceea ce faci. Care au fost cele mai memorabile evenimente şi personalităţi care au marcat-o? Când a înţeles că radioul e parte din ea? Şi ce lecţii a învăţat graţie meseriei sale, aflaţi din interviul realizat cu Alina Chiriac-Ivaşcu, redactor-prezentator Radio Moldova.
- Dna. Chiriac-Ivașcu, acum 23 de ani vocea Dvs. a răsunat pentru prima dată la Radio Moldova, iar de atunci nu v-ați mai despărțit de microfon. Povestiți-ne despre emoțiile trăite la prima interacțiune cu radioul.
 
Îmi amintesc de prima emisiune pe care am realizat-o aici la Radio Moldova. „Cântece din cântecele comice” se numea emisiunea pe care am realizat-o împreună cu Ilie Stratulat, Maestru în Arte. Înainte de a veni în studiou și de a citi textul și de a închega această emisiune am făcut scenariul. Mi l-a citit Emil Necula, regretatul maestru al microfonului și al scrisului. M-a pus să citesc acel scenariu în fața oglinzii și îmi spunea unde să fac pauze, unde ar trebui să ridic vocea, unde ar trebui să-mi schimb tonalitatea. Am realizat cu drag acea emisiune, se păstrează în arhivele radio și mi-ar plăcea să revin la ea și să mă ascult și poate să văd pe unde am greșit și ce aș face acum, după 23 de ani de muncă aici, la Radio Moldova.
 
Îmi amintesc și ziua în care am venit să mă angajez la radio. Evident că primul lucru a fost interacțiunea cu microfonul, am intrat într-un studio și am fost pusă în situația ca să recit ceva și am recitat din Grigore Vieru, versul „Tu”.
 
Jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu în studioul Radio Moldova Actualități

- V-ați dorit dintotdeauna să lucrați la radio?
 
De fapt planul meu „Barbarossa” era să ajung la televiziune, ca și oricare tânără de la jurnalistică, pentru că tinerii neapărat visează ca într-o zi să devină vedete la ecran. Acesta era visul meu. Mă gândeam să fac așa cum au făcut și alți jurnaliști, mai întâi vin la radio, gust din această meserie, mă perfecționez la microfon și după asta trec podul. N-a fost să fie, pentru că m-am atașat atât de mult de ceea ce fac, de această meserie și probabil că oamenii de aici, profesioniștii de aici, m-au determinat ca să rămân. Sunt oameni pentru care am o mare admirație și un mare respect, sunt profesioniști adevărați, oameni de la care am învățat și continui să învăț. Îmi amintesc cu drag și cu tristețe în același timp de Nina Jovmir, care ne-a părăsit de curând. Am avut o relație frumoasă cu această doamnă, de o cultură aleasă și de o sensibilitate aparte. Am aceeași admirație pentru colegii Maricica Munteanu și Alexei Revencu.

Jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu alături de colega sa de la Radio Moldova, regretata Nina Jovmir

Apropo, înainte de a veni la radio, după ce am absolvit facultatea, o vară întreagă, de dimineață până seara, am ascultat radioul. Și buletinele de știri, și emisiunile, ca să învăț cum să fac și cum să nu fac. Cum să nu o asculți pe Larisa Verdeș, colega din redacția dezbateri, care este atât de meticuloasă și atât de responsabilă, Tatiana Fișer sau Nina Parfentie? Toți oameni de radio sunt universuri deschise.
 
 - Jurnalismul este un domeniu foarte solicitant. Cum reușiți să faceți față tuturor responsabilităților, inclusiv rolului de mamă, soție și gospodină?
 
Dacă ne-am dorit totuși această libertate și emancipare încercăm să gustăm din ea, dar are un preț, or vrem să reușim să fim și devreme acasă și bune gospodine, și cu simțul umorului. Eu, în cazul meu, de exemplu, îmi aduc copiii la radio, îi iau la evenimente, îi iau la lansări de carte, în deplasări. Cel mare este deja anul doi la facultate și își amintește cu drag de zilele când venea și făcea emisiunea „Ora copiilor”, vorbește cu nostalgie despre acele emisiuni pe care le realiza, împreună cu minunatele doamne de la Redacția Copii. Acum și cei mai mici, Gabi și Matei, vin la radio, vin la „Ora copiilor”, le place această meserie. Nu e neapărat să devină jurnaliști sau profesori de fizică, așa precum este tatăl lor, important e să devină niște omuleți buni și buni profesioniști.
 
Jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu alături de cei trei fii ai săi Cristi, Gabi și Matei
 
- Ați petrecut alături de Radio Moldova peste două decenii, timp în care, probabil, ați realizat mii de interviuri cu diverse personalități notorii. Care dintre acestea a fost cel mai memorabil?
 
În arhiva mea am sute de interviuri. Probabil că aș putea să deschid un post de radio cu arhiva mea sonoră și va veni o zi când voi preda toate aceste înregistrări prețioase colegilor de la patrimoniu, pentru că am, într-adevăr, interviuri memorabile. Sunt interviuri care mi-au marcat și mie viața, cariera. Îmi amintesc cu drag despre un interviu cu un cioban de la mine din sat, Glinjeni, Fălești, care avea peste 200 de oi. Am mers cu tatăl meu ca să-și ia o capră de la stână și acel cioban mi-a zis: „Eu vă ascult, doamnă și ascult Radio Moldova”. Eram pe un deal, în preajmă erau oițele și el îmi zice că i-ar plăcea și lui să vorbească la radio. Atunci am luat dictafonul, pentru că nu lipsește niciodată din geantă și am realizat un interviu pe care îl ascult și acum cu drag. Era foarte interesant felul în care interacționa el cu stâna, cu oițele lui. Fiecare oiță avea nume și chiar l-am rugat să le vorbească, să ne arate cum își cheamă el turma. Atunci când le striga pe nume, oițele ridicau capul și m-a marcat atât de mult felul în care vorbește despre meseria sa, încât mi-am dat seama că nu este neapărat să tinzi să fii ambasador sau președinte de țară. Important e să ai vocație și să-ți placă meseria pe care o faci, așa cum și mie îmi place să fac radio.
 
Jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu alături de Ștefan Bujag, cioban de meserie 
 
Un alt om care m-a marcat și m-a ajutat să-mi dau seama despre felul cum ar trebui să fim noi, oamenii, este un fost ambasador al Spaniei în Republica Moldova, care a venit la „Matinal de Weekend”. Ne făceam griji, voiam să fie totul perfect, să se simtă bine. Dar atâta căldură și atâta simplitate emana acel ambasador, încât am realizat că educația și cultura sunt mai presus de toate.
 
Îmi amintesc cu drag de ziua când am fost la Constanța Târțău, actrița care a anunțat deschiderea primei televiziuni, Moldova 1. Era o zi de februarie și peste două săptămâni ea s-a stins, dar a fost atât de lucidă în acel interviu. Am mers împreună cu un grup de copii și i-am dus ajutoare umanitare. Am făcut și poze cu ea, pe care le păstrez în arhiva mea. Mi-a vorbit despre copilăria sa, despre anii pe care i-a petrecut în România, despre București, despre relația cu țara, despre părinții ei mi-a vorbit atât de frumos, dar și despre anii când și-a făcut studiile în Rusia. Din fiecare interviu învăț câte ceva.
 
Jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu în vizită la actrița Constanța Târțău
 
- Cum îi puteți contrazice pe cei care afirmă ca radio este un domeniu mai puțin interesant al jurnalismului?
 
Eu cred că fiecare și-ar găsi o emisiune sau ceva care să-i trezească curiozitatea. Feciorul meu cel mare, pe când avea trei ani, obișnuia foarte des să se ascundă sub pat sau în dulap și începea să vorbească, spunea el, ca la Radio Moldova: „Aici Chișinău, Radio Moldova, prezintă Alina Chiriac-Ivașcu”. Îl întrebam de ce se ascunde și vorbește sub pat, în dulapuri... el considerând că oamenii de radio se ascund și vorbesc. Dacă reușim să captăm atenția cuiva, să-i reținem măcar pentru câteva minute, să asculte o melodie, să asculte o secvență, să se oprească la gândul pe care îl spui, este cea mai mare realizare.
 
Totuși, pentru mine nu e neapărat să mă asculte toată lumea. Sigur că aș vrea ca produsul meu radiofonic, interviurile, subiectele realizate cu oameni interesanți să ajungă la cât mai mulți ascultători. Pentru mine contează calitatea acelui ascultător. Cea mai mare satisfacție în munca pe care o facem sunt acei oameni buni care te întâlnesc, de o cultură aleasă, scriitori, dar și oameni simpli, care îți spun că ți-au ascultat emisiunea și că le-a părut atât de interesantă. Eram o dată la o tabără de vară și o doamnă de la Tulcea îmi spune că îi este cunoscută vocea mea. Și-a amintit că m-a auzit în acel Duplex Radiofonic Chișinău-București, pe care l-am realizat în dimineți de duminică, cinci ani la rând. Sigur că a fost plăcut că cineva tocmai de la Tulcea mi-a recunoscut vocea.

- Care a fost momentul când ați simțit că sunteți un tot întreg cu radioul, când deja știați că nu mai aveți nicio emoție venind în fața microfonului?
 
Nu am scăpat de emoții la microfon nici până azi și cred că este cel mai frumos lucru atunci când te implici emoțional în ceea ce faci. Pot să încep să plâng. De exemplu, acum, nu demult, am realizat un dialog în emisie directă cu scriitoarea Eugenia Bulat, care vorbea despre primul Pod de Flori și amândurora ne curgeau lacrimile. Sau altă dată, când de Ziua Internațională a Familiei a venit un grup de copii din satul Hârtopul Mare, Criuleni, a căror părinți erau plecați peste hotare. Ei vorbeau cu atâta dor despre părinții lor, că am izbucnit în plâns, dar au fost și cazuri când nu ne puteam opri din râs în emisie directă, cu un coleg de-al meu.
 
Mie îmi place ceea ce fac, deja nu-mi mai imaginez să fac altceva, deși am avut propuneri și la televiziune, dar atât de mult m-am atașat, în primul rând, de oamenii de aici. N-aș putea spune că n-aș vrea să încerc să fac și altceva, dar rămân aici pentru că în fiecare zi descoperim oameni interesanți, istorii interesante, mergem la atâtea evenimente, avem atâtea deplasări interesante. În ultima perioadă am reușit să ajung la Tbilisi, Sankt Petersburg, București și Sofia. În majoritatea cazurilor îmi organizez de una singură aceste deplasări, pentru că un jurnalist are nevoie de interacțiune cu alți oameni, de acest schimb de energie. Din asta învățăm și este cea mai frumoasă meserie.
 
Amintirile jurnalistei din călătoria la București

- Ce lecții de viață ați reușit să însușiți cel mai bine de când activați la Radio Moldova?
 
Trebuie să fii corect cu cei din jur, trebuie să-i apreciezi. Este foarte important să-i valorifici și pe cei de alături, să înveți de la ei, pentru că ceea ce are acest post de radio mai scump este capitalul uman, sunt oamenii. Fiecare are înscrisă aici pagina sa de glorie și de istorie, fiecare dintre ei au lăsat o parte din sufletul lor, au lăsat ani din viață.
 
Jurnalista Alina Chiriac-Ivașcu alături de colegii de la Radio Moldova
Postat de: Iulia Dubceac
Comentarii:
Ascultă on-line
Radio Moldova
Actualităţi
Radio Moldova
Tineret
Radio Moldova
Muzical
Ştiri
Abonare la Știri
Live Stream
Info Util
Curs BNM Meteo
©2011 IPNA "Teleradio-Moldova"
Departamentul Multimedia al IPNA „Teleradio-Moldova” a fost creat cu suportul
Programului Comun al Consiliului Europei şi Uniunii Europene
„Susţinerea Democraţiei în Moldova”
DQTeam