Loading
ro ru en




Radio Moldova
Loading
14 Iunie 2018 | 15:00
„Letonia. Turism rural: practici europene” – documentar Radio Moldova
Termenul de turism rural are înţelesuri diferite în ţări diferite. În Ungaria turismul la sat înseamnă cazare la preţuri mici şi implicare în activităţi agricole. În Slovenia, oaspeţii locuiesc cu familiile de fermieri. În Olanda, turiştii care călătoresc în provincie preferă servicii legate de ciclism, plimbări cu caii. Dar cum se dezvoltă turismul rural în Letonia? Cum reuşesc letonii să obţină venituri de un miliard de euro anual din turism? Ce le servicii le oferă turiştilor? Răspunsurile la aceste întrebări le găsiţi în documentarul „Letonia. Turism rural: practici europene”, realizat de către jurnalista Tatiana Bunduchi.
Recunosc: îmi place să călătoresc. Și călătoresc. Oriunde și cu orice ocazie. Acum plec în Letonia. Mă interesează turismul de acolo.
 

Plec la Riga prin Kiev. Deocamdată nu avem zbor direct...

Am mai fost la Riga. Orașul vechi îl pot compara cu Praga și Viena. Mă gândesc la balsamul de Riga, la stațiunea de lux Iurmala, la Raymond Pauls și Laima Vaikule...

Letonia e miezul sandwish-ului făcut de vecine - Estonia si Lituania. Letonii sunt mai puțini ca moldovenii, dar trăiesc pe un teritoriu cam de două ori mai mare ca Moldova. Cele mai vorbite limbi:  letona, rusa și engleza.
 

În 2004, Letonia devine membră a Uniunii Europene, în 2007 aderă la Zona Schengen, iar în 2014 trece la moneda euro.

Letonia a gustat din cel mai drastic regim de austeritate din UE, încât i-a speriat chiar şi pe economiştii Fondului Monetar Internațional, dar, în patru ani, din cel mai mare dezastru economic european s-a transformat în economia cu cea mai mare creştere din Europa. Letonia a demonstrat: austeritatea şi creşterea economică nu se exclud reciproc. 
 

1oră și 40 de minute de la decolarea din Kiev. Am ajuns. Este anunțată aterizarea. Din geamul avionului Riga arată ca o bijuterie. Foaaaaarte-foarte frumos! Salutare, Letonia! Bine te-am regăsit! L/abdien, Latvija! Labi, es tevi atradu!
 
Ultima dată, la Riga, am fost pe la sfârșitul anilor 80. Acum nu recunosc aeroportul. Pe peron, așa cum am convenit, mă întâlnește cu un șef din administrație, Arturs Saveljevs. Îl întreb despre reconstrucția aeroportului.
 
 
Arturs Saveljevs: „În total  am investit peste 100 de milioane de euro în reconstrucția aeroportului internațional Riga. Cei mai mulți bani pentru dezvoltarea infrastructurii ni i-a oferit Uniunea Europeană. Acum aeroportul are două zone. În prima sunt deservite avioanele.  A doua – e zona peronului și pistele de decolare”.

Aeroportul din Riga, grație modernizării, poate oferi servicii pentru mai mult de șapte milioane de pasageri pe an.

Arturs Saveljevs: „Aeroportul Internațional Riga se încadrează în categoria aeroporturilor medii, care deservesc de la 5 până la 15 milioane de pasageri. Este cel mai mare din Țările Baltice. Noi, însă, ne ambiționăm să concurăm cu aeroporturile din Helsinki, Sankt-Petersburg, Stockholm. Anul trecut aeroportul Riga a ocupat locul 4 între toate aeroporturile din Europa, în categoria aeroporturilor medii. La concurs au participat peste 40 de aeroporturi. E un rezultat foarte bun”.

Astăzi aeroportul din Riga este ca un oraș întreg. Are propriile puncte vamale, secție de poliție, oficii poștale, cafenele, terminale și platforme pentru deservirea transportului aerian de marfă, hotel, cort de tenis, bazin, saună și multe alte obiecte de infrastructură.

Letonia, ca și alte țări din UE a aderat la Tratatul Cer deschis, ce prevede că orice companie aeriană poate să aleagă aeroporturile după bunul său plac. Deci, crește și concurența. Asta înseamnă că trebuie să ne dezvoltăm. Cu cât mai confortabil va fi aeroportul Riga, cu atât mai multe șanse are să fie ales de companiile aeriene și de pasageri.

Arturs Saveljevs mă conduce până la automobil. În 20 de minute sunt în centrul Rigăi.
 

Riga are 700.000 de locuitori. Fondat în 1201, orașul adună cele mai multe clădiri din Europa in stilul „Art Nouveau”. Am citit undeva că acest stil este considerat un preludiu pentru modernismul secolului 20. Mmm…Preludiu. Sună bine!

Câteva străzi din Old Riga sunt pur și simplu cotropite de acest stil arhitectural al clădirilor cu forme asimetrice sau arcuite, construite in jurul anilor 1900, perioadă de glorie a orașului.

Plimbarea prin centrul vechi al Rigăi mă farmecă. Fără nici o îndoială, Riga este un chihlimbar prețios al Europei.
 

Merg în provincia letonă, către care turiștii și-au făcut deja cărare.  Vreau multe să aflu:

- Prin ce atrag letonii turiștii în țara lor?
- Ce le oferă?
- Ce investiții fac și ce venituri  au din turism?
- Ce fonduri accesează Letonia pentru dezvoltarea domeniului turismului?

 

Pentru început, curiozitatea mea este potolită de către președinta Asociației turismului rural din Letonia Asnate Ziemele.

Asnate Ziemele: „Pentru Letonia turismul  rural este important, pentru că noi nu avem orașe foarte mari și nu avem obiective foarte atractive.În schimb, avem oameni harnici care știu să lucreze pământul, să crească legume și fructe, să gătească bucate tradiționale foarte gustoase. Letonii de la țară sunt foarte ospitalieri. Și ceea ce le arată turiștilor nu este altceva decât modul lor de viață de zi cu zi. Ei păstrează tradițiile moștenite de la predecesori. Tradițiile sunt bogăția cea mai mare a Letoniei”.

Asnate Ziemele de la Asociația turismului rural din Letonia povestește că majoritatea membrilor asociației sunt  de la țară, cunosc problemele satului leton și încearcă să transforme provincia în loc atractiv pentru turiști.

Asnate Ziemele: „Investițiile sunt foarte importante pentru numărul și calitatea pensiunilor și caselor de oaspeți rurale. De când Letonia este membră UE, întreprinzătorii din sfera turismului rural pot accesa fonduri europene destul de mari. Fără aceste fonduri nu am fi atins nivelul pe care îl avem acum în domeniul turismului rural. După aderarea la UE au apărut foarte multe oportunități pentru întreprinzătorii din domeniul turismului rural. Intrarea Letoniei în UE a fost pentru noi foarte importantă. Înainte oamenii din Europa ne cunoșteau ca parte a Rusiei. Acum Letonia a apărut pe harta turistică a Europei. Este un loc nou de vizitat pentru europeni. Nu ne-am fi dezvoltat atât de bine, dacă nu am fi fost parte a Uniunii Europene”.
Președinta Asociației turismului rural din Letonia Asnate Ziemele și-a amintit cu căldură de vizita ei în Moldova la pensiunile agrare din Orheiul Vechi. Mi-a zis că turismul rural din Moldova e pe calea cea bună.
 
 
…Șoseaua netedă și peisajele încântătoare cu păduri scurtează drumul până-n Vidzeme. În această regiune este dezvoltat traseul turistic „Via Hanseatica“, sprijinit din fonduri europene. Traseul cuprinde și un proiect gastronomic unicat, denumit „Taste Hanseatica” având la temelie  prima carte de bucate publicată în limba letonă, datând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Traseul trece prin Letonia și Estonia pe așa numita cale culinară Livonia. Povestește experta în turismul rural Ilze Liepa.

Ilze Liepa: „Un lucru interesant pe care l-am făcut - am tradus în limba modernă cea mai veche carte de bucate, scrisă vreo dată în Letonia. Ea a fost găsită aici, în regiunea Vidzeme, iar rețetele din această carte de bucate le vom folosi în localurile de pe traseul Taste Hanseatica”.

Am văzut prima carte de bucate scrisă în limba letonă într-o vitrină de sticlă la muzeul de la Biblioteca Națională din Riga. E de mărimea unei palme, are 334 de pagini și conține o mulțime de rețete culinare, parte bună dintre care astăzi sunt uitate. Denumirile bucatelor sunt în germană și letonă, deși cartea a fost scrisă în cea mai mare parte de către bucătari letoni. Povestește reprezentanta proiectului Taste Hanseatica Lienite Priedaja-Klepere.

Lienite Priedaja-Klepere: „Proiectul de turism gastronomic Taste Hanseatica e la început de cale. Totuși, avem experiență în domeniul turismului gastronomic. Anul trecut,  Regiunea Vidzeme împreună cu capitala Riga, a obținut titlul de Regiune Gastronomică Europeană. Titlul este oferit de către Institutului Internațional pentru Gastronomie, Cultură, Artă și Turism”.

Gastro-turismul în Letonia crește în popularitate. Tot mai mulți turiști vor să descopere deliciul bucătăriei locale. E firesc. Oamenii când aleg să călătorească, se gândesc și la ce ar putea să mănânce în zona respectivă. Iar prin bucatele locale ei cunosc și cultura letonă.
Se alătură discuției Hardijs Vents, șeful regiunii Vidzeme.

Hardijs Vents: „Unul dintre locurile istorice din regiunea Vidzeme este hanul de poștă. Pe vremuri, călătorii poposeau aici, se odihneau, mâncau, își schimbau caii și mergeau mai departe. Hanul a fost restaurat și va face parte din ruta culinară ”Taste Hanseatica”. Tot aici este o piață agricolă, unde se vând produse locale din care pe loc sunt pregătite bucate tradiționale. Turiștilor le place. Iar localnicii văd noi posibilități pentru a dezvoltă acest business și a avea un loc de lucru bine plătit acasă”. 

Traseul turistic menit să exploreze și să promoveze patrimoniul culinar livonian este în pregătire. Ilze Liepa, expert în turismul rural completează.

Ilze Liepa: „Este un proiect gastronomic, cu un traseu istoric care începe în capitala Letoniei și ajunge la Tartu, Estonia. Împreună cu estonienii vom alege cele mai interesante locuri în care turiștii vor vedea cum sunt crescute produsele agricole locale, după care vor gusta bucatele pregătite din aceste produse. În acest fel turiștii vor face cunoștință cu bucătăria autentică livoniană. Pentru popularizarea proiectului vom organiza festivaluri culinare, master-clasuri cu bucătarii-șefi, deci, va fi o rută foarte ”gustoasă” ”.
 

Prietenii letoni îmi recomandă să vizitez un sat pescăresc Carnikava de pe râul Gauja. Țin calea într-acolo. Aflu, că localnicii de 3 secole, prind aici un pește care poartă numele localității - chișcarul Carnikava. Și că l-au transformat în brand de țară și în magnet pentru turiști. 

N-am văzut nici o dată cum arată un chișcar, deși se zice că acest pește care arată ca un șarpe, crește și-n Moldova.
 

O legendă locală zice că și împărăteasa Ecaterina a II-a A Rusiei prefera chișcarul din Carnikava. Se întâmpla în secolul 18.

Cam o oră și jumătate de mers cu mașina și iată-mă în gospodăria lui Eduards și Zigrida Skavenets. Au o afacere de familie. Ambii soți sunt foști sportivi. Întreprinzătorul de 79 de ani a fost campion național la lupte libere. Un munte de om, cu vocea puternică, sociabil și ospitalier.

Eduards Skavenets: „Am afacerea de 22 de ani. Niciodată nu m-am gândit că o să mă ocup de acest business. Am fost sportiv profesionist. Aproape 10 ani am fost campionul Letoniei la lupte, am participat la multe competiții, inclusiv la Chișinău. Era campionatul ”Zaikin”. Campionatele la Chișinău se organizau, de obicei, la începutul lui septembrie, când erau copți strugurii și deja începeau să facă vinul. Și noi, sportivii mâncam struguri și beam vin, și mai luam cu noi acasă.

În anii 90 eram profesor, antrenor și aveam un salariu foarte mic. Și am început să mă gândesc ce să fac. Tatăl meu a fost pescar. Eu m-am născut în această casă. În copilărie îl ajutam pe tata. Mama lucra la fabrica unde era prelucrat chișcarul. Noi acasă cunoșteam rețetele de pregătire a chișcarului. Am fost primul în Letonia care mi-am deschis  o afacere cu chișcarul de râu. Și toți au învățat de la mine”.
 

Gazde primitoare Zigrida și Eduards Skavenets au întins masa în bucătărie - un fel de anexă la casă, asemănătoare cu anexele de la casele noastre de la țară. O încăpere cu poduri joase, cu o masă lungă la care încap vreo 10 persoane. Este și sobă, ca-n casa bunicei. E cald și bine aici. Ni se aduc 3 feluri de mâncare:  chișcar la grătar, în jeleu, și sushi. Da-da! Sushi. Din chișcar. E felul de mâncare pe care l-a introdus în meniu soțul nepoatei gazdelor. Toate 3 mâncăruri sunt delicioase! Cel mai mult îmi place chișcarul pe grătar. Îl mănânci fără tacâmuri. Îl iei de pe jăratic, dai capul pe spate, și-l mănânci de-a-ntregul, de la coadă la cap. Nu are oase. E tare-tare bun! Ce să zic? Împărăteasa rusă Ecaterina II-a se pricepea la mâncare.

(14 foto cum mănânc chișcar) 

Îl întreb pe Eduards Skavenets de ce a ales chișcarul și, dacă nu-i secret, care-i rețeta chișcarului de Carnikava, că n-am găsit-o în Internet.
 

Eduards Skavenets: „De ce am ales chișcarul? Pentru că-i delicios. Chișcarul crește și în Spania și în Finlanda. Chiar am avut niște oaspeți din Spania, au fost 7 pescari, se uitau cum pregătesc chișcarul și se mirau. Ei îl fac cu totul altfel. Spaniolii nu-l pun pe grătar ca noi - îl prăjesc pe tigaie, cum ar pregăti carnea. Iar rețeta mea e foarte simplă. E veche de 200-300 de ani. Punem chișcarul pe grătar și, după ce îl coacem bine, îl luăm și turnăm peste el apă curată și sare. Atât. Chișcarul e gelatinos și se face de parcă ar fi răcitură. E o rețetă veche. Se poate de adăugat condimente, vin, dar deja nu va fi rețeta cea veche, pe care noi o folosim”.

În gospodăria familiei Skavenets îmi atrag atenția mulțimea de suvenire  - broaște peste tot, din porțelan, din ceramică, din metal. Stăpânul casei îmi spune că sunt vreo 300 de piese în colecție. Mai mult și firma de prelucrare a chișcarului pe care o deține se numește Broscoiul.  Mă vede nedumerită și-mi spune povestea.

Eduards Skavenets: „Mulți mă întreabă: De ce firma se numește „Broscoiul”? Te ocupi de chișcar dar se numește „Broscoiul”? E o istorie aparte. Aveam un apartament la Riga, în centru. Când au decedat părinții, am dat apartamentul în chirie unui fotograf care și-a deschis acolo un studio. Firma lui, care a devenit o afacere cu toate actele în regulă, se numea „Broscoiul”. Afacerea nu a mers și fotograful a plecat peste hotare, lăsându-mi toate documentele firmei. Pe atunci încă nu prelucram chișcarul. Dar când am pornit afacerea, și s-a pus problema documentelor, ne-am gândit că deja avem toate actele firmei, de ce să mai parcurgem calea asta? Ei și că se numește ”Broscoiul”? Reacțiile au fost diferite. Duc eu o dată  butoiul meu cu chișcarul pregătit la magazin, iar în actul de predare a produsului scrie: „Broscoiul”. Doamna care lua în primire peștele s-a indignat: „Deja broaște aduceți!?” (râde) Acum firma noastră este foarte populară, toată lumea o cunoaște. Mulți caută anume chișcarul pregătit de firma noastră. Pentru că totul e natural 100 la 100”.
 

Bunul povestitor, Eduards Skavenets, mă conduce într-o cămară din casa părintească, pe care o numește cu multă mândrie sala gloriei – plină de medalii și diplome obținute în  cariera de sportiv și antrenor.

Greu mă despart de Eduards și Zigrida Skavenets. Am venit aici ca jurnalistă. Data viitoare vin la chișcarul de Carnikava ca turistă.
 

Merg în orașul Cesis, la o întâlnire cu zece secole de istorie și cultură letonă...
 

Cesis este vatra vechilor letoni – vendii, încă dinaintea cruciadelor.

Andra Magone, de la Centrul de turism din oraș mă conduce la cel mai atractiv obiectiv de aici – castelul Cesis.  

Andra Magone: „Toate lucrurile pe care le vedeți în această expoziție au fost găsite în timpul săpăturilor arheologice pe teritoriul castelului”.  
 

 
Castelul, construit la începutul secolului 13, a servit inițial ca reședință al Cavalerilor Fraților Livonieni ai Sabie, iar ulterior – al Ordinului Teutonic ce i-a adus castelului  faima ca cea mai puternică cetate din Livonia. Andra Magone de la Centrul de turism povestește.

Andra Magone: „În castelul medieval Cesis locuiau trei categorii de oameni: călugări, servitori și cavaleri. În vitrine puteți vedea obiectele pe care le foloseau în viața de zi cu zi. Acum o să coborâm în subsolul castelului, unde veți afla despre cea mai mare sinucidere din istoria medievală a Europei. S-a întâmplat când țarul rus Ivan cel Groaznic a ajuns cu armata la porțile Cesis. Țarul a ordonat cucerirea castelului. Locuitorii au decis să nu se lase capturați de Ivan cel Groaznic, știind cât de crud și nemilos este. Toți oamenii de la mic la mare s-au adunat în unul dintre turnurile castelului, au pus butoaie cu pulbere în interior și le-au dat foc. Astfel toți 300 de locuitori ai orașului și-au luat viața, dar nu au ajuns prizonieri ai țarului rus”.
 

Astăzi unicitatea Castelului Cesis din Letonia, restaurat în ultimii ani, atrage turiști din întreaga lume. Andra Magone precizează.

Andra Magone: „Restaurarea castelului a început  în 2008. A fost reconstruită toată clădirea. Deschiderea a avut loc în 2011. Totul s-a făcut din bani europeni. După cum înțelegeți, au fost investite sume considerabile, pentru că restaurarea unei clădiri atât de vechi, a unui monument de cultură atât de prețios, e foarte scumpă. De unii singuri nu am fi reușit să facem acest lucru. Parcul castelului medieval, la fel, a fost restaurat, în anii 2010-2011, de asemenea, din bani europeni”.

Completează cele spuse de Andra Magone de la Centrul de turism din or. Cesis, Alexandr Abramov, specialist în comunicare.

Alexandr Abramov: „Au fost timpuri, înainte de independență, când starea castelului era deplorabilă. Au fost perioade când castelul era închis pentru vizitatori. Au fost perioade când turiștii erau obligați să-și pună căști pe cap pentru siguranță. Pe atunci, nu se făceau studii și săpături arheologice în castel. Toate aceste activități importante au fost făcute în ultimii 10-15 ani, de când Letonia și-a recăpătat independența, dar, mai ales, de când este parte a Uniunii Europene. Acum anual cifra turiștilor care vin să viziteze castelul, dar și orașul Cesis ajunge la 400 de mii”.

Nu plec din orașul Cesis. Am vizitat castelul medieval, dar mai am de văzut un obiectiv turistic. Sala de Concerte.  
 

Cesis Vidzeme Concert Hall reprezintă o casă publică din sec. al 19-lea reconstruită și completată cu noi zidiri în care se îmbină armonios arhitectura veche și cea modernă. Și-a început activitatea în 2014. Dispune de o sală cu 800 de locuri, și multe alte săli - de muzică camerală, cu orgă, de cinema, de expoziții, un restaurant și un bar.

Directoarea artistică al Music Hall-ului din Cecis Inese Zagorska îmi face o excursie.

Inese Zagorska: „Este un proiect realizat de arhitectul  leton Iuris Poga, care a materializat ideea de transforma o clădire veche de 100 de ani, din centrul orașului, în una modernă, păstrând elemente inițiale.  Aici vedeți părții ale vechii clădiri, mai târziu o să vedem sala mare de concert – deja va fi noua parte a clădirii. Această îmbinare a vechiului cu noul  oferă eleganță și un caracter deosebit clădirii. Vedeți și lustre vechi, și uși, și balustrade, nimic nu a fost aruncat, totul a fost folosit și valorificat de către arhitect”.

Inese Zagorska povestește că în Sala de concerte din Cesis viață culturală fierbe – spectacole muzicale și de teatru, expoziții de artă și proiecții de film au loc pe parcursul întregului an. Infrastructura clădirii este ideală pentru conferințe, simpozioane, seminare și alte evenimente publice, consideră directoarea artistică.

Inese Zagorska: „Lucrăm 7 zile pe săptămână și 24 de ore din 24. Zilnic aici vin colective artistice. Ne aflăm în sala camerală - acum aici repetă ansamblul vocal de copii. Seara vor veni corurile. Sala vecină, unde avem o orgă este ocupată acum de colegiul de muzică. Acolo au loc și concerte, și lecții, și examene. Este un exemplu pozitiv de folosire eficientă a unui spațiu în care sunt ocupate absolut toate încăperile. Vedeți acum modelul adaptării sălii de concert la un eveniment mare – o conferință. Sala este multifuncțională. Putem rândurile cu cele 800 de locuri de la parter să le mutăm manual, timp de 40 de minute. Vedeți aici niște șine pe care sunt asamblate scaunele. Ele au fost produse în Letonia special pentru această sală - să nu împiedice acusticii, să fie mobile și ușor de utilizat. Astfel, putem planifica și concerte și spectacole de operă, și congrese, și baluri - diverse evenimente. Ați auzit mai devreme un grup vocal, acum în scenă ies micii dansatori. Avem vreo 20 de colective de dansatori. Acest an este foarte important pentru Letonia. Noi sărbătorim 100 de ani de independență și toate colectivele din țară se pregătesc de acest eveniment”.

Completează cele spuse de Inese Zagorska, directoarea artistică a Music Hall-ului din Cesis, Alexandr Abramov, specialist în comunicare a orașului Cesis.

Alexandr Abramov: „Sala de concerte a adus la Cesis turiști în afara sezonului. Din toamnă până în primăvară. Mai înainte turiștii veneau doar vara, să vadă castelul sau iarna, pentru a schia. Acum Sala Cesis organizează aproximativ 100 de concerte pe an, ceea ce însemnă aproximativ 50 de mii de spectatori anual”.

Impresionată de întâlnirile și locurile vizitate în regiunea Vidzeme, fac cale întoarsă. Deplasarea în Letonia mi-a oferit câteva zile de neuitat. Mergând prin centrul istoric al Rigăi sau pe ulițele liniștite din satul leton, adesea mă prindeam la gândul că natura și omul pot coexista în armonie. Și că acest lucru mai e și bănos – cam un miliard de euro anual aduce țării turismul.

Iar pentru cei, care sunt la per tu cu drumeția, Letonia este țara ce merită descoperită și redescoperită. V-am sugerat câteva adrese. Altele – în alt episod.
 

Material realizat de către jurnalista Tatiana Bunduchi
Postat de: Radio Moldova
Comentarii:
Ascultă on-line
Radio Moldova
Actualităţi
Radio Moldova
Tineret
Radio Moldova
Muzical
Ştiri
Abonare la Știri
Live Stream
Info Util
Curs BNM Meteo
©2011 IPNA "Teleradio-Moldova"
Departamentul Multimedia al IPNA „Teleradio-Moldova” a fost creat cu suportul
Programului Comun al Consiliului Europei şi Uniunii Europene
„Susţinerea Democraţiei în Moldova”
DQTeam